La un moment dat a venit la mine un tip Gabi sa ii polishez un Kawasaki Zephir. Ne-am imprietenit si stiind ca imi place sa mesteresc, m-a intrebat daca nu-i fac si lui o motocicleta scrambler dintr-o Honda Dominator. Mi-a placut idea si am cautat pe net proiecte similare, dar din pacate nimic nu imi placea, parca toate erau facute doar de dragul unicitatii fara sa tina cont de estetica, armonie. Am facut cateva schite cu creionul apoi in calculator. Am cazut de acord si m-am apucat de treaba. Asa am inceput sa modific motociclete, dupa ce pasiunea asta a zacut ani de zile neexprimata.
Am uitat sa spun ca Gabi mi-a pus 3 conditii: sa fie o motocicleta practica si legala, modificarile sa fie reversibile si sa pastrez culorile din acte. Am adaugat si eu doua, sa fie frumoasa si sa arate ca iesita din fabrica, sa nu-ti dai seama ca e modificata.
In primul rand am demontat piesele care nu-mi trebuiau, am pastrat rotile, cadrul si motorul. Am montat provizoriu aripi metalice si un rezervor clasic. Aveam nevoie de o sa “ca de fabrica”. Am vrut sa comand una dar nu stiam ce o sa iasa asa de la distanta. Am cautat pe Youtube sei customizate si am dat de un chinez care facea minuni cu o lama improvizata. De acolo am invatat cum sa modelez buretele. A iesit o sa perfecta, exact cum mi-am dorit. Ca sa aiba o terminatie, i-am facut un maner de prindere in spatele seii.
Deja capata forma scramblerul. I-am inlocuit roata originala de 21 de pe fata cu una de 19, am pus disc de frana mai mare cu etrier Brembo mai performant. Am scurtat furca cu 4 cm, i-am pus pana si ulei customizat, 12.5w. Am facut practic un cocktail de ulei Motul 10w cu 15w. Am adaugat un far rotund retro, alt vitezometru si am renuntat la turometru. Am construit suporti din aluminiu pentru CDI, blocul de sigurante, vitezometru, releu de semnalizare, carburator, totul facut manual. Si bateria a primit o cutie noua de aluminiu si am ascuns-o sub sa. Am mutat si CDI-ul sub sa si am refacut instalatia electrica cu ajutorul unui prieten. Pe furca am pus un proiector galben pentru aspectul retro dar si ca utilitate.
Am eliminate cutia filtrului de aer si am pus un K&N cilindric. Triunghiul subcadrului seii a ramas gol asa cum e tendinta actuala. Dar nu mi-a placut, era mult spatiu gol si parca se dezechilibra profilul motocicletei. Am mers contra curentului si am confectionat 2 capace laterale discrete, care fac trecerea dintre rezervor si sa, mult mai elegant. Le-am facut din aluminiu de 3 mm, le-am ciocanit si pilit pana am obtinut forma pe care o cautam.
Alte elemente de efect sunt cele 2 capace de protectie de pe tobele finale. La fel, sunt lucrate manual, si completeaza linia celor originale. Am muncit 4 zile doar la ele, dupa ce am aruncat prima varianta care nu mi-a placut. Am scos un rand de site din tobe pentru un sunet mai plin si pentru o evacuare mai rapida a gazelor. Am frezat si portat chiulasa pentru a creste putin puterea fara sa afectez fiabilitatea. La carburator am pus alte jicloare pentru a compensa fluxul mai mare de aer prin motor.
Am pus oglinzi, stop spate si semnalizari retro. Dupa ce totul a fost pe pozitie si arata asa cum trebuie, am dezasamblat complet motocicleta. Pentru vopsitorie am apelat la specialisti. Cadrul si mare parte din piesele metalice au fost trimise la sablat si vopsit electrostatic. Am ales impreuna cu Gabi un gri-bronz mat. Rezervorul si aripile au fost vopsite umed intr-un alb ce te duce cu gandul la anii ’70.
Am montat totul la loc cu grija, am pus consumabile noi. Am stabilit ca cele mai potrivite anvelope sunt TKC 80, pe spate am pus o idee mai lat decat originalul.
Motocicleta este mai usoara cu 20 de kg, e mult mai agila si mai manevrabila, se apropie mai mult de un cross decat de un enduro. Transformarea motocicletei a durat 4 luni, am lucrat cate 3-4 ore pe zi la inceput, dar in ultima luna au fost si 10 ore pe zi.
Am expus-o la SMAEB 2017 unde a fost foarte apreciata.
